Dor de viaţă
cu un mare chef de viaţă,
se făcea că e lumină
în camera mea sublimă…
se făcea că e răcoare
şi se împleteau covoare,
poate era o-ntâmplare
să auzi cocori în mare…
şi se făcea că-i bucurie,
s-a deschis la prăvălie,
a-nceput iar recolta pe câmp
să se strângă cu drag gând…
şi se făcea că este după-amiază,
iar lumea mergea iar la piaţă,
iar zumzetul de albine
s-a strecurat printre flori pline…
şi viaţa este în continuă schimbare,
iar totul trăieşte, se defineşte,
toate vechi şi toate noi,
poate ne trezim şi noi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu