VINDECAREA SPONTANA A CREDINTEI- DE GREGG BRADEN

       Propun pentru astazi un rezumat sau o critica asupra cartii "Vindecarea spontana a credintei" scrisa de Gregg Braden, editura For You, 2008.
       Este o carte atat de interesanta, palpitanta, poate greu de inteles la inceput, dar care ne aduce in prim plan ce inseamna realitatea, credinta in anumite lucruri, esenta vietii noastre si cum putem sa rescriem codul realitatii noastre.
       Nu este o carte scumpa, poate fi gasita in librarii sau pe net, costa doar 27 de lei (atat am dat eu pe ea), dar credeti-ma ca merita fiecare leu, intrucat ne poate ajuta sa intelegem lumea in care traim, sa ne largim credintele si sa putem fi mai deschisi la orice se intampla in jurul nostru; ne va ajuta de asemenea, sa ne schimbam acele credinte care ne fac rau
      Voi prezenta doar cateva idei care mi s-au parut mai interesante, care ne explica pe intelesul nostru din ce este alcatuit Universul, ce reprezinta credintele noastre si cum putem sa ne schimbam acele credinte gresite despre corpul si lumea noastra.

      1. Din ce este alcatuit Universul?

      Universul, lumea si corpul nostru sunt alcatuite dintr-un camp comun de energie - care este mintea lui Dumnezeu, mintea naturii sau Matricea divina.
       "Matricea divina este recipientul care contine universul, puntea dintre toate lucrurile si oglinda care ne arata ce am creat"
     
      2.Ce este credinta?

Credinta- experienta care are loc atat in minte, cat si in trup;
               - o cheie de acces catre insasi "materialul" din care este compus universul;
               - acceptarea a ceea ce am trait, vazut sau aflat noi insine;
               -programul care determina ceea ce experimentam;
               -cea care creeaza manifestarea in realitate.
   
       Ce putem intelege de aici? A crede in ceva inseamna a accepta ce ai vazut/trait/aflat, pentru ca apoi sa determini, prin ceea ce crezi, experientele tale. Prin alte cuvinte, daca eu cred, de exemplu, ca un copac pe care l-am vazut este inalt, atunci il voi desena ca fiind inalt, intrucat asa cred eu despre el. Sau, un alt exemplu, daca eu cred ca un coleg este impulsiv, atunci ma voi comporta cu el ca si cum el chiar ar fi impulsiv, voi crede intr-adevar ca el este impulsiv, prin ceea ce am vazut la el, prin faptele lui "(acceptarea a ceea ce am vazut"). 
       Astfel, daca am putea sa nu mai credem despre un anumit lucru ca este intr-un anume fel, sa nu ne cream o realitatea proprie despre acel lucru, atunci poate am vedea cum este intr-adevar realitatea. Realitatea este una si nu cum o vedem/simtim noi si de aceea exista atatea certuri/scandaluri/crime pe acest Pamant, deoarece fiecare crede despre un anumit lucru ca este intr-un fel si nu il vede doar ca pe un lucru.

         3.Ce este constientul si ce este subconstientul?

     Constientul este functia cerebrala cu care ne simtim cel mai conectati, deoarece este cea pe care o cunoastem; este locul unde cream imaginea despre noi, pe care o vedem privind din interior atre exterior, precum si ceea ce dorim ca ceilalti sa vada. Prin intermediul constientului adunam informatii despre lumea de zi cu zi, analizam si procesam informatiile si apoi facem planuri.

    Subconstientul stocheaza informatii, pastreaza o inregistrare a tuturor experientelor din viata noastra, cum ne-am simtit si ce am crezut despre fiecare experienta; cuprinde toate gandurile, emotiile, incurajarile noastre.
    Subconstientul este mai cuprinzator si mai rapid decat constientul si coordoneaza 90% din activitatea noastra zilnica.
    Multe dintre cele mai profunde credinte sunt subconstiente si incep sa se formeze atunci cand creierul ne permite sa absorbim ideile celorlalti, inainte de varsta de 7 ani.

      4. Idei despre credinte, lume, moarte, viata....

             "Puterea credintei din inima ne face sa devenim arhitecti ai realitatii"
   
     Ce putem intelege de aici? Daca noi credem despre un anumit lucru ca este intr-un anume fel, atunci vom actiona mai departe in concordanta cu acea credinta si ne vom crea realitatea crezand ca acel lucru este in acel mod. Dar daca nu am mai crede nimic despre nici un lucru? Cum am reactiona atunci, cum am trai atunci? Eu una ma intreb si nu gasesc un raspuns...sau poate gasesc...poate ca atunci cand nu vom mai crede, nu vom mai judeca un lucru ca fiind intr-un anume fel, atunci vom putea vedea omul ca fiind om ca si noi, lumea ca fiind lume, o floare ca fiind o floare si ne vom putea bucura de tot ce este in jurul nostru.

            "Nu credeti in ceva, doar pentru ca ati auzit. Nu credeti in nimic, doar pentru ca multi vorbesc despre asta. Doar dupa observare si analiza, cand vedeti ca totul are temei, acceptati si traiti conform adevarului vostru." ( Budha).

      Aici Budha ne expune un mare adevar - acela ca nu trebuie sa credem in toate cele ce vedem/auzim/simtim, ci trebuie sa analizam cele auzite, pentru a vedea daca sunt adevarate in sufletul nostru, intrucat orice poate fi adevarat daca noi asa credem. Fiecare are adevarul sau, dupa cum ne spune Budha "traiti conform adevarului vostru", deci fiecare isi creeaza o realitate despre orice si traieste in concordanta cu aceasta realitate. Poate de aceea nu ne intelegem deloc, cateodata, cu unii din jurulu nostru, caci avem pareri prea diferite. Dar oare daca nu am mai crede despre un lucru ca este intr-un anume fel, nu ne-am putea intelege? Oare ar fi pace in lume sau macar ne-am intelege unii cu altii daca nu am mai judeca pe cel de langa noi si l-am privi ca pe o fiinta umana, cum suntem si noi? Poate...
      Am revenit si aici la aceeasi idee, faptul ca ceva s-ar schimba daca nu am mai crede despre un anumit lucru ca este intr-un anume fel.

              "Lumea nu este nimic mai mult si nimic mai putin decat o reflexie a ceea ce credem - atat pe plan individual, cat si pe plan colectiv, constient sau subconstient".

        De aici putem intelege faptul ca lumea o construim noi, fiecare in felul sau, prin credintele noastre si am revenit la aceeasi idee, faptul ca noi construim tot ce e in jurul nostru, influientati de  credintele nostre, actionand dupa aceste credinte. Deci fiecare traieste in realitatea sa, se ghideaza dupa credintele sale, lupta si spera ca "lumea" sa este mai buna, este cea reala si iar se lupta pentru supravietuire. Este aceeasi idee, explicata in atatea moduri...


              <Marea Intrebare din centrul vietii: Credeti ca exista o singura sursa pentru ceea ce se intampla in lume, sau credeti ca exista doua forte opuse- bine si rau- una careia "ii place" de voi si alta caruia "nu-i place"?>

          Poate ca aceasta este intr-adevar acea intrebare la care daca am putea raspunde cu atata convingere, ne-am schimba viata total...Eu cred ca exista doar o forta, una universala, care le cuprinde pe toate..Nu cred ca exista rau si bine, ci doar sunt doua cuvinte si atat...doua cuvinte inventate pentru a intelege Universul...cel putin aceasta este parerea mea...Dumnezeu este unul si atat, El nu este bun sau rau, El doar exista intru toate...iar daca mintea lui Dumnezeu este alcatuita dintr-un camp comun de energie,camp care cuprinde Universul, lumea si corpul nostru, nu are cum sa fi creat Dumnezeu ceva rau, deci se presupune ca tot ce exista este bun...sau poate tot ce exista doar exista si atat...
        Oricum, eu cred ca Dumnezeu exista in fiecare dintre noi, intrucat suntem parte din Univers, din acel camp de energie care se afla pretutindeni...

                <In loc sa judec ca una este "buna" si cealalta "rea", i-am permis atat luminii, cat si intunericului sa fie prezente si sa-mi devina prieteni>

     Prin aceste cuvinte putem intelege faptul ca trebuie sa invatam sa acceptam tot ce este in jurul nostru, intrucat tot ce exista este energie pozitiva, din care facem toti parte.  aceeasi idee apare si aici, faptul ca ar trebuie sa-i acceptam pe toti din jurul nostru, sa nu-i judecam ca unii fiind buni si altii rai, caci toti facem parte din aceeasi energie pozitiva.

             <Realitatea este doar o iluzie, chiar daca e una foarte durabila> (A. Einstein)
             <In realitatea noastra nu exista niciun obiect exterior; tot ceea ce exista este constiinta> (in Lunkavatara Sutra).

    Aceste cuvinte ne zdruncina toate credintele nostre, totul...Oare asa sa fie? m-am intrebat si eu...Poate ca asa si este...Dar cum oare?  
   Unele studii arata ca Universul ar putea fi rezultatul unei simulari uriase stravechi- un program de computer; iar a cunoaste codul programului- a cunoaste regulile realitatii. Astfel, atomii sunt "biti" de informatie- sunt ori pe pozitia "deschis" ca materie fizica, ori pe pozitia "inchis", ca unde invizibile.
   Iar daca universul este alcatuit din tipare care se repeta, atunci a intelege ceva la scara mica ofera o deschidere puternica spre forme similare, dar la scara mare.
  "Credinta este "programul" care creeaza tipare din realitate".
   Dar oare asa este? Sa ne gandim, sa meditam si poate candva vom afla...eu tind sa cred ca asa este, dar...

               Sa ne gandim poate cateva minute ce inseamna pentru noi viata, care ar fi scopul nostru pe pamant, care sunt princiipiile dupa care traim si daca suntem multumiti de ceea ce avem...
               ...doar cateva minute din viata...