Am trezit în mine iar
bucuria dată-n dar,
bucuria de-a trăi
şi de a putea zâmbi....
dar de unde-atâta bucurie?
de unde oare să-nvie?
de unde pacea din sufleţelul nostru,
de unde liniştea din cuibuşorul nostru?
scriu doar versuri, de bucurie
că incă mai pot scrie.....
şi totuşi, de unde atâta putere de-a zâmbicând în jurul tău doar te poţi uimi?
de unde bucuria de-a păşi,
pe lanul copilăriei, a zâmbi,
pe pământul tinereţii a te bucura
de viaţa ta.........
şi poate chiar ne întrebăm
de unde-atâta putere avem....
poate chiar în sufleţelul nostru,
acolo e tot, ascuns, în trupul nostru....
sufletul duce totul cu sine,
ne poartă secretele din vechime,
noi nu ştim, căci dac-am şti,
bucuroşi am fi zi de zi :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu