Cine-mi vorbeşte?

...cu cine stau şi parcă vorbesc

atunci când vorbele-mi şoptesc,

că sunt aici de mii de ani de dor,

că sunt şi voi mai fi iar în decor,

poate nu e o-ntrebare bună,

poate nici un răspuns nu răsună,

poate nu ştii cine sunt,

poate nu ştiu cine eşti,

poate nu ştim cine suntem,

poate nu ştim ce vrem.....

şi totuşi cineva-mi şopteşte

aceste cuvinte scrise,

cineva din interior îmi vorbeşte,

dar cine este, cine locuieşte în mine? 

eu locuiesc aici, pe-acest pământ,

cu trupul meu, istovit, arzând,

dar nu el îmi vorbeşte,

cine oare îmi şopteşte?

cine să fie cel care îmi povesteşte

despre totul şi nimicul din poveste,

cine-mi spune cum şi când am apărut,

 de ce, pentru ce am răsărit?

raspunsul este în sufletul nostru,

eternul, unicul suflet, al vostru,

este al meu, al tău, al lui,

al lor, al ei, al tuturor,

sau este unul, unic, singur şi atât,

pe care toate le ştie,totul şi nimic...