VINDECAREA SPONTANA A CREDINTEI- DE GREGG BRADEN

       Propun pentru astazi un rezumat sau o critica asupra cartii "Vindecarea spontana a credintei" scrisa de Gregg Braden, editura For You, 2008.
       Este o carte atat de interesanta, palpitanta, poate greu de inteles la inceput, dar care ne aduce in prim plan ce inseamna realitatea, credinta in anumite lucruri, esenta vietii noastre si cum putem sa rescriem codul realitatii noastre.
       Nu este o carte scumpa, poate fi gasita in librarii sau pe net, costa doar 27 de lei (atat am dat eu pe ea), dar credeti-ma ca merita fiecare leu, intrucat ne poate ajuta sa intelegem lumea in care traim, sa ne largim credintele si sa putem fi mai deschisi la orice se intampla in jurul nostru; ne va ajuta de asemenea, sa ne schimbam acele credinte care ne fac rau
      Voi prezenta doar cateva idei care mi s-au parut mai interesante, care ne explica pe intelesul nostru din ce este alcatuit Universul, ce reprezinta credintele noastre si cum putem sa ne schimbam acele credinte gresite despre corpul si lumea noastra.

      1. Din ce este alcatuit Universul?

      Universul, lumea si corpul nostru sunt alcatuite dintr-un camp comun de energie - care este mintea lui Dumnezeu, mintea naturii sau Matricea divina.
       "Matricea divina este recipientul care contine universul, puntea dintre toate lucrurile si oglinda care ne arata ce am creat"
     
      2.Ce este credinta?

Credinta- experienta care are loc atat in minte, cat si in trup;
               - o cheie de acces catre insasi "materialul" din care este compus universul;
               - acceptarea a ceea ce am trait, vazut sau aflat noi insine;
               -programul care determina ceea ce experimentam;
               -cea care creeaza manifestarea in realitate.
   
       Ce putem intelege de aici? A crede in ceva inseamna a accepta ce ai vazut/trait/aflat, pentru ca apoi sa determini, prin ceea ce crezi, experientele tale. Prin alte cuvinte, daca eu cred, de exemplu, ca un copac pe care l-am vazut este inalt, atunci il voi desena ca fiind inalt, intrucat asa cred eu despre el. Sau, un alt exemplu, daca eu cred ca un coleg este impulsiv, atunci ma voi comporta cu el ca si cum el chiar ar fi impulsiv, voi crede intr-adevar ca el este impulsiv, prin ceea ce am vazut la el, prin faptele lui "(acceptarea a ceea ce am vazut"). 
       Astfel, daca am putea sa nu mai credem despre un anumit lucru ca este intr-un anume fel, sa nu ne cream o realitatea proprie despre acel lucru, atunci poate am vedea cum este intr-adevar realitatea. Realitatea este una si nu cum o vedem/simtim noi si de aceea exista atatea certuri/scandaluri/crime pe acest Pamant, deoarece fiecare crede despre un anumit lucru ca este intr-un fel si nu il vede doar ca pe un lucru.

         3.Ce este constientul si ce este subconstientul?

     Constientul este functia cerebrala cu care ne simtim cel mai conectati, deoarece este cea pe care o cunoastem; este locul unde cream imaginea despre noi, pe care o vedem privind din interior atre exterior, precum si ceea ce dorim ca ceilalti sa vada. Prin intermediul constientului adunam informatii despre lumea de zi cu zi, analizam si procesam informatiile si apoi facem planuri.

    Subconstientul stocheaza informatii, pastreaza o inregistrare a tuturor experientelor din viata noastra, cum ne-am simtit si ce am crezut despre fiecare experienta; cuprinde toate gandurile, emotiile, incurajarile noastre.
    Subconstientul este mai cuprinzator si mai rapid decat constientul si coordoneaza 90% din activitatea noastra zilnica.
    Multe dintre cele mai profunde credinte sunt subconstiente si incep sa se formeze atunci cand creierul ne permite sa absorbim ideile celorlalti, inainte de varsta de 7 ani.

      4. Idei despre credinte, lume, moarte, viata....

             "Puterea credintei din inima ne face sa devenim arhitecti ai realitatii"
   
     Ce putem intelege de aici? Daca noi credem despre un anumit lucru ca este intr-un anume fel, atunci vom actiona mai departe in concordanta cu acea credinta si ne vom crea realitatea crezand ca acel lucru este in acel mod. Dar daca nu am mai crede nimic despre nici un lucru? Cum am reactiona atunci, cum am trai atunci? Eu una ma intreb si nu gasesc un raspuns...sau poate gasesc...poate ca atunci cand nu vom mai crede, nu vom mai judeca un lucru ca fiind intr-un anume fel, atunci vom putea vedea omul ca fiind om ca si noi, lumea ca fiind lume, o floare ca fiind o floare si ne vom putea bucura de tot ce este in jurul nostru.

            "Nu credeti in ceva, doar pentru ca ati auzit. Nu credeti in nimic, doar pentru ca multi vorbesc despre asta. Doar dupa observare si analiza, cand vedeti ca totul are temei, acceptati si traiti conform adevarului vostru." ( Budha).

      Aici Budha ne expune un mare adevar - acela ca nu trebuie sa credem in toate cele ce vedem/auzim/simtim, ci trebuie sa analizam cele auzite, pentru a vedea daca sunt adevarate in sufletul nostru, intrucat orice poate fi adevarat daca noi asa credem. Fiecare are adevarul sau, dupa cum ne spune Budha "traiti conform adevarului vostru", deci fiecare isi creeaza o realitate despre orice si traieste in concordanta cu aceasta realitate. Poate de aceea nu ne intelegem deloc, cateodata, cu unii din jurulu nostru, caci avem pareri prea diferite. Dar oare daca nu am mai crede despre un lucru ca este intr-un anume fel, nu ne-am putea intelege? Oare ar fi pace in lume sau macar ne-am intelege unii cu altii daca nu am mai judeca pe cel de langa noi si l-am privi ca pe o fiinta umana, cum suntem si noi? Poate...
      Am revenit si aici la aceeasi idee, faptul ca ceva s-ar schimba daca nu am mai crede despre un anumit lucru ca este intr-un anume fel.

              "Lumea nu este nimic mai mult si nimic mai putin decat o reflexie a ceea ce credem - atat pe plan individual, cat si pe plan colectiv, constient sau subconstient".

        De aici putem intelege faptul ca lumea o construim noi, fiecare in felul sau, prin credintele noastre si am revenit la aceeasi idee, faptul ca noi construim tot ce e in jurul nostru, influientati de  credintele nostre, actionand dupa aceste credinte. Deci fiecare traieste in realitatea sa, se ghideaza dupa credintele sale, lupta si spera ca "lumea" sa este mai buna, este cea reala si iar se lupta pentru supravietuire. Este aceeasi idee, explicata in atatea moduri...


              <Marea Intrebare din centrul vietii: Credeti ca exista o singura sursa pentru ceea ce se intampla in lume, sau credeti ca exista doua forte opuse- bine si rau- una careia "ii place" de voi si alta caruia "nu-i place"?>

          Poate ca aceasta este intr-adevar acea intrebare la care daca am putea raspunde cu atata convingere, ne-am schimba viata total...Eu cred ca exista doar o forta, una universala, care le cuprinde pe toate..Nu cred ca exista rau si bine, ci doar sunt doua cuvinte si atat...doua cuvinte inventate pentru a intelege Universul...cel putin aceasta este parerea mea...Dumnezeu este unul si atat, El nu este bun sau rau, El doar exista intru toate...iar daca mintea lui Dumnezeu este alcatuita dintr-un camp comun de energie,camp care cuprinde Universul, lumea si corpul nostru, nu are cum sa fi creat Dumnezeu ceva rau, deci se presupune ca tot ce exista este bun...sau poate tot ce exista doar exista si atat...
        Oricum, eu cred ca Dumnezeu exista in fiecare dintre noi, intrucat suntem parte din Univers, din acel camp de energie care se afla pretutindeni...

                <In loc sa judec ca una este "buna" si cealalta "rea", i-am permis atat luminii, cat si intunericului sa fie prezente si sa-mi devina prieteni>

     Prin aceste cuvinte putem intelege faptul ca trebuie sa invatam sa acceptam tot ce este in jurul nostru, intrucat tot ce exista este energie pozitiva, din care facem toti parte.  aceeasi idee apare si aici, faptul ca ar trebuie sa-i acceptam pe toti din jurul nostru, sa nu-i judecam ca unii fiind buni si altii rai, caci toti facem parte din aceeasi energie pozitiva.

             <Realitatea este doar o iluzie, chiar daca e una foarte durabila> (A. Einstein)
             <In realitatea noastra nu exista niciun obiect exterior; tot ceea ce exista este constiinta> (in Lunkavatara Sutra).

    Aceste cuvinte ne zdruncina toate credintele nostre, totul...Oare asa sa fie? m-am intrebat si eu...Poate ca asa si este...Dar cum oare?  
   Unele studii arata ca Universul ar putea fi rezultatul unei simulari uriase stravechi- un program de computer; iar a cunoaste codul programului- a cunoaste regulile realitatii. Astfel, atomii sunt "biti" de informatie- sunt ori pe pozitia "deschis" ca materie fizica, ori pe pozitia "inchis", ca unde invizibile.
   Iar daca universul este alcatuit din tipare care se repeta, atunci a intelege ceva la scara mica ofera o deschidere puternica spre forme similare, dar la scara mare.
  "Credinta este "programul" care creeaza tipare din realitate".
   Dar oare asa este? Sa ne gandim, sa meditam si poate candva vom afla...eu tind sa cred ca asa este, dar...

               Sa ne gandim poate cateva minute ce inseamna pentru noi viata, care ar fi scopul nostru pe pamant, care sunt princiipiile dupa care traim si daca suntem multumiti de ceea ce avem...
               ...doar cateva minute din viata...

   

IDEI PERSONALE DESPRE REINCARNARE

             Despre reincarnare se pot spune atat de mult lucruri, se pot dezbate si mai multe, eu doar vreau sa prezint cateva dintre ele, comentate dupa opinia mea umila.
            In primul rand, sa ne gandim la o intamplare: un copil in varsta de doua luni moare, din anumite cauze, care nu conteaza. Cum se va putea acesta mantui, daca el nu a facut nici fapte bune si nici rele? Si de ce ii este dat copilului sa moara asa devreme? Dupa ce va fi acesta judecat? Va fi judecat dupa vietile anterioare sau viitoare...Trebuia sa moara pentru ca asa trebuia sa fie, dar va fi judecat dupa faptele facute intr-o alta viata...Aceasta idee o regasim si in Biblie, dar vom ajunge si acolo.
             In Bilbie ni se spune multe despre reincarnare, daca le analizam si incercam sa le intelegem adevaratul lor sens.
              1. "...el este Ilie, cel ce va sa vina" (Matei, 11:14). 
    Ce vrea sa ne zica prin aceasta fraza Iisus Hristos? Eu cred ca vrea sa ne zica faptul ca o persoana este pe Pamant care s-a reincarnat in trupul lui Ilie? Dar la cine face referire Iisus? La ioan Botezatorul, despre el este vorba. Ioan Botezatorul era pe Pamant sub chipul lui Ilie, cel care se va naste in alte vremuri, dar oamenii nu au inteles aceasta.
             2. " Eu insa va spun voua ca Ilie a si venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au facut cu el cate au voit; asa si fiul omului va patimi de la ei. Atunci au inteles ucenicii ca Iisus le-a vorbiyt despre Ioan Botezatorul" (Matei   17:12 si 13).
    O alta referire la venirea lui Ilie pe Pamant, in trupul lui Ioan Botezatorul, referire pe care ucenicii lui Iisus au inteles-o se pare, dar nu cred ca au inteles-o cu adevarat, desi aceasta ne spune apostolul Matei in Evanghelia sa. Oricum, nu putea sa ne explice apostolul faptul ca Ilie a venit reincarnat sau asa ceva, trebuia sa intelegem noi, sa studiem , sa meditam asupra acestor vorbe.
              3. "Adevarat zic voua: De nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in Imparatia cerurilor." zice tot Iisus Hristos ucenicilor lui (Matei, 18:3).
    Oare ce vrea sa ne zica aici Iisus? Eu cred ca ne explica clar faptul ca trebuie sa murim macar o data pe acest Pamant si sa ne intoarcem din nou ca prunci, de mai multe ori, daca asa va fi nevoie, pentru ca apoi sa fim judecati si sa ne primim locul de veci.
             4. "Nu veti putea trai decat daca veti muri"
        Ce putem intelege din aceasta fraza? Eu cred ca vrea sa ne arate faptul ca nu vom putea fi vesnici decat daca vom muri macar o data pe acest Pamant, pentru ca apoi sa ne intoarcem si sa traim, dupa judecata finala si sa ne luam locul ce ni se cuvine.
             5." Si trecand Iisus, a vazut un om orb din nastere. Si ucenicii Lui L-au intrebat: Invatatorule, cine a pacatuit: acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb? Iisus a raspuns: nici el, nici parintii lui, ci ca sa se arate in el lucrurile lui Dumnezeu" (Ioan 9:1,2,3)
      Ce putem intelege prin aceste cuvinte sfinte spune de Iisus? Eu cred ca putem intelege faptul ca acel om nu a pacatuit in acea viata, ci intr-o viata anterioara, cand era al om,sub forma unui alt trup, dar acelasi suflet, care a gresit si acum trebuia sa plateasca si sa fie orb. Altfel cum se poate explica, daca ne spune Mantuitorul ca nu a pacatuit el? Ne putea spune ca nu a pacatuit in aceasta viata, pentru a ne explica pe indelete chiar totul? Nu cred....
              6. " Adevarat, adevarat zic tie: De nu se va naste cineva de sus, nu va putea sa vada Imparatia lui Dumnezeu. Iar Nicodim a zis catre El: Cum poate omul sa se nasca, fiind batran? Oare, poate sa intre a doua oara in pantecele mamei sale si sa se nasca? Iisus a zis: Adevarat, adevarat zic tie: De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in Imparatia lui Dumnezeu. Ce este nascut din trup, trup este; si ce este nascut din Duh, duh este. Nu te mira ca ti-am zis: Trebuie sa va nasteti de sus." (Ioan 3: 3,4,5,6,7).
      Aici e aici, in sensul ca mi se pare greu de explicat ce ne zice Iisus prin aceste cuvinte....Voi incerca sa explic, dupa umila mea parere si dupa putinele mele cunostinte in materie de religie...
      Eu inteleg faptul ca trebuie sa ne nastem de sus, nu aici pe Pamant, pentru a obtine un loc in Imparatia lui Dumnezeu...si cum ne putem naste "sus"? Aceasta este marea intrebare aici......Voi mai studia si ma voi mai gandi la aceasta...

...viata merge inainte, cu o mie de "azi" in frunte...

                 Nu am mai postat nimic de un an si jumatate, intrucat in viata se intampla multe si parca nu-ti mai ajunge timpul pentru toate.
                 Timpul a inceput sa fie trait mai intens, mai repede, mai in fuga...parca totul este pe fuga, totul se scurge mai usor, parca fuge viata pe langa noi...mai ieri eram copii si astazi ne gasim la casa noastra, cu iubirea langa noi, cu o familie a noastra...
                 Nu stim ce va fi maine, pentru ca nu exista...stim doar ce este astazi, caci traim clipa, o construim noi insine, prin gandurile, prin faptele noastre...Nu exista maine, ci doar vise de genul "As vrea ca maine..." sau fraze de genul "Maine se va organiza, se va intampla nu stiu ce eveniment..." Totusi, maine exista doar pe hartie, niciodata nu spunem "Maine exist" ...doar "Azi exist".
                   Si gata cu filozofia mea de viata, sa vedem ce mai spun altii despre realitate si alte lucruri......

Fără graniţe - de Ken Wilber -Abordări orientale şi occidentale ale dezvoltării personale-

Pentru cine vrea să citească această carte în întregime, se poate citi accesând link-ul : http://www.scribd.com/doc/30256044/Ken-Wilber-Fara-Granite-Abordari-Orientale-Si-Occidentale-Ale-Dezvoltarii-Personale

 1.Cine sunt eu?

·         Voi prezenta la fiecare capitol ideile principale, pentru a înţelege câte puţin din ce a vrut să explice autorul în cadrul capitolului respective( menţionez că toate sunt citate).

·         ’’fericirea fiecăruia dintre noi şi a tuturor este, în definitiv, un lucru cert’’.

·         “Cine sunt eu?” înseamnă, de fapt “ Unde trasezi limita aceea?”(“sunt asta, nu ceea”).

·         Tot ce se află în interiorul învelişului de piele a corpului este într-un anume sens ’’eu’’(sine) şi tot ce există în afara lui este ’’non-eu’’(non-sine)- graniţa reprezentată de piele.

·        Consideri că eşti un trup sau că ai unul?

·         Individul se identifică cu o imagine de sine mentală mai mult sau mai puţin corectă şi cu procesele intelectuale şi emoţionale asociate acesteia. Din moment ce nu se va identifica cu întregul organism, nu va accepta decât o imagine a acestuia. Astfel, apare senzaţia că este un ’’eu’’ şi că trupul fizic îl însoţeşte doar.

·         Graniţa dintre sine şi non-sine poate fi foarte flexibilă.

2.Pe jumătate

·         Toate lucrurile pe care le considerăm serioase şi importante în viaţă nu sunt altceva decât un pol al unei perechi de termeni opuşi: bun şi rău, viaţă şi moarte, plăcere şi suferinţă, libertate şi contrângere.

·         Adam a trebuit să clasifice şi să categorizeze animalele şi plantele- a trebuit să traseze o linie de demarcaţie mentală între diversele grupuri de animale; a fost primul cartograf, ceal care a creat graniţele;

·         A dori ceva- a construi o graniţă între lucrurile plăcute şi cele dureroase şi a ne îndrepta spre cele dintâi;

·         A nutri o idee: a face o delimitare între conceptele pe care le considerăm adevărate şi cele care ne par false;

·         Liniile de demarcaţie sunt între interio şi exterior;

·         Pomul Cunoaşterii- copacul contrastelor, binele şi răul; când Adam a recunoscut deosebirea dintre ele, când a trasat acea graniţă fatală, întreaga sa lume s-a prăbuşit; când Adam a păcătuit, lumea contrariilor, la a cărei creaţie contribuie el însuţi, s-a întors împotriva lui; durere/ plăcere, viaţă/moarte, muncă/joacă- un val uriaş de contrarii conflictuale s-a prăvălit asupra omenirii;

·         Graniţele sunt pure iluzii, pretind că separă ceea ce nu este în realitate separabil;

·        Fiind copii, vom intra atunci în Împărăţie? Iisus le-a zis: Când veţi face din două una şi când veţi face înăuntru ca şi-afară şi afară ca-năuntru ş ice-I sus ca tot ce-I jos, şi când bărbat şi femeie va fi un singur trup, atunci veţi intra în Împărăţie;

3.Teritoriul fără graniţe

·         În Univers nu există graniţe- supremul secret metafizic;

·         Graniţele sunt iluzii, rezultate ale modului în care structurăm realitatea;

·         Realitatea nu mai poate fi percepută ca un complex de elemente distincte, separate de graniţe; realitatea- Universul- formează ea insăşi unicul “lucru” cu adevărat indivizibil, cu părţi interdependente;

4.Conştiinţa fără graniţe

·         Conştiinţa unitară- simpla conştientizare a teritoriului real fără graniţe;

·         Realitatea se află dincolo de nume şi de forme, cuvinte şi gânduri, delimitări şi graniţe;

·         Graniţa dintre sine şi non-sine este fundamentală, primară, cea la care renunţăm cel mai greu; este acea linie de separare dintre “eu aici” şi ”obiectele dincolo”; este distincţia dintre subiectul cunoscător şi obiectul cunoscut; această graniţă este spaţiul dintre organismul meu şi mediu;

·         Nu-l poţi auzi pe cel ce aude- nu-l poţi auzi pentru că nu există; ceea ce am fost învăţaţi să numim “ascultător” sau “auzitor” nu este altceva decât experienţa de a auzi în sine; nu poţi auzi auzul;

·         Dacă mă uit la un copac, nu există o experienţă numită “copac” şi o alta “văzând copacul”, ci doar unica experienţă a vederii copacului; nu văd această vedere, aşa cum nu miros mirosul, nu gust gustul;

De ce eşti nefericit?

Fiindcă 99,9%

Din tot ceea ce gândeşti

Şi din tot ceeea ce faci

E pentru tine însuţi

Şi TU NU EXIŞTI.( aici se referă la faptul că noi existăm doar ca suflete eterne, iar trupul ne este dat doar ca să ne manifestăm fizic pe acest pământ, deci să ne îngrijim de sufletele noastre, nu de trup,care este efemer).

5.Clipa fără graniţe

·         E nevoie să înţelegem sensul în care Scriptura vorbeşte despre timp şi veşnicie;

·         Eternitatea- e chiar în faţa ta!

·         Eternitatea- o conştientizare lipsită total de noţiunea timpului; clipa eternă este o clipă atemporală, fără înainte şi fără după, fără naştere şi fără moarte, fără trecut şi fără viitoe;

·         Prezentul este unicul lucru care nu are sfârşit; este unica realitate;

·         Nu există trecut şi viitor;

·         Conştiinţa unitară- sinele persoanei, unicul sine real; ego-ul- o limitare şi contrângere nefirească a conştiinţei unitare;

·         Graniţa primară: disocierea între văzător şi văzut, între cunoscător şi cunoscut, între subiect şi obiect;

·         Dumnezeu este sinele real al întregii existenţe;

·         În clipa în care un individ ăşi percepe ’’sinele’’ separat de mediu, atunci apare teama conştientă de moarte;

·         Naşterea- acea stare care nu are trecut; moartea- acea stare care nu are viitor;

·         Omul refuză să se simtă el însuşi în mod global, îşi reneagă trupul şi îl transformă într-o posesiune; nu vrea să trăiască împreună cu trupul său pentru că acesta este distructibil;

7.Nivelul supraeului- Începutul descoperirii

·         O persoană care începe să simtă/să înţeleagă suferinţa vieţii începe totodată să se treazească la o realitate mai profundă;

·         Suferinţa marchează naşterea impulsului creativ;

·         Încătuşarea în supraeu: atunci când omul încearcă să nege faţă de sine existenţa unor tendinţe precum mânia, agresivitatea, pulsiunile erotice, bucuria, ostilitatea, curajul, ...;

·         Se neagă faptul că acestea aparţin persoanei respective; omul începe să creadă că acele tendinţe sunt exterioare, “non-sine”; acele tendinţe sunt înstrăinate, iar individual se identifică doar cu ceea ce a rămas, o imagine de sine îngustată, sărăcită şi incorectă- supraeul.

8. Nivelul Centaurului

·         Idea de a ne reînsuşi trupul;

·         Conştiinţa mea se limitează aproape exclusive la conştiinţa din cap, de parcă eu sunt mintea mea, care are un trup; corpul devine o posesiune, un obiect, o proiecţie;

·         A afla adevăratul sens al vieţii înseamnă totodată a accepta moartea ca parte a vieţii;

9. Sinele în transcendenţă

·         Ce anume din interiorul fiinţei umane poate exista dincolo de fiinţa umană?- răspunsul: Înconştientul colectiv

·         Descoperirea sinelui profund: individul nu se mai identifică exclusiv cu eul sau cu centaurul său şi , astfel, nu mjai este strivit de problemele şi dramele pur personale; ştie că sinele profund rămâne neafectat, liber, neatins;

·         Să rostim în minte frazele( fiind concentraţi pe semnificaţia fiecăruia în parte):

·         Am un trup, dar (eu)nu sunt acest trup. Îmi pot vedea şi simţi trupul, iar ceea ce poate fi văzut şi simţit nu este adevăratul Văzător;

·         Am dorinţe, dar nu sunt aceste dorinţe. Îmi pot cunoaşte dorinţele, iar ceea ce poate fi cunoscut, nu este adevăratul Cunoscător;

·         Am emoţii, dar nu sunt aceste emoţii. Îmi pot simţi emoţiile, iar ceea ce poate fi simţit nu este adevăratul Simţitor;

·         Am gânduri, dar(eu) nu sunt aceste gânduri. Îmi pot cunoaşte gândurile, iar ceea ce poate fi cunoscut nu este adevăratul Cunoscător.

·         După ce am repetat aceste fraze de mai multe ori, afirmăm hotărât, ferm: EU SUNT CEEA CE RĂMÂNE, UN CENTRU PUR AL CONŞTIINŢEI, UN MARTOR NECLINTIT AL TUTUROR ACESTOR GÂNDURI,EMOŢII, DORINŢE ŞI SENTIMENTE.

·         Dacă perseverezi în acest exerciţiu, s-ar putea, de exemplu, să simţi o profundă senzaţie interioară de libertate, de detaşare, de stabilitate;

·         Individul perfect îşi foloseşte mintea ca pe o oglindă; nu reţine nimic, nu refuză nimic; primeşte, dar nu păstrează;( omul trebuie să păstreze ce este mai bun pentru el, pentru dezvoltarea sa spirituală şi nimic altceva).

·         Nimeni nu se apropie atât de mult de Dumnezeu ca acela care a murit pe deplin;

10. Starea Conştiinţei Supreme

·         Dumnezeu este cel ce priveşte prin ochii tăi, care ascultă cu urechile tale şi vorbeşte cu gura ta;

·         În profunzimile sufletului tău se află sufletul omenirii însuşi- un suflet divin, transcendent, ce oferă trecerea de la robie la libertate, de la iluzie la trezire, de la timp la eternitate, de la moarte la nemurire;

·         Îl vei cunoaşte pe Dumnezeu fără imagine şi fără mijloace(fără cale)- Creştinul Eckhart;

·         Pierderea conştiinţei unitare: care ne împinge într-o lume a graniţelor şi a limitelor, a spaţiului, a timpului, a suferinţei şi a mortalităţii;

·         Prezentul etern ne apare ca fiind limitat, îngrădit, pentru că este mărginit de experienţele trecute şi de momentele viitoare spre care încercăm să fugim;

KARMA DE FIECARE ZI- DE CARMEN HARRA

               Minunata carte scrisă de Carmen Harra ne descrie într-o frumoasă incursiune, cu un stil înţeles de oricine interesat de cele două lumi( lumea fizică-realitatea pe care o vedem şi lumea Invizibilă), elementul principal al vieţii oricărui om, karma pe care o purtăm în sufletele noastre. De asemenea, această carte cuprinde sfaturi despre cum să îţi trăieşti viaţa în mod sănătos din punct de vedere spiritual, despre cum să fii în stare să iubeşti şi să trăieşti armonios împreună cu cei din jurul tău.

                Lumea Invizibilă este ’’cea unde sufletele sunt neîmpovărate de ego, de emoţii şi de ataşament faţă de lucrurile materiale; fără aceste lucruri negative, iubirea, bucuria şi pacea pot exista în mod armonios’’.

                Karma este ’’ legea cauzei şi a efectului: ce ai semănat, aia culegi! Viaţa ta este un proces de rezolvare a problemelor karmice’’.

                Oamenii vin pe acest pământ ’’pentru a căpăta înţelepciune şi pentru a evolua sper acea perfecţiune’’. Noi existăm ’’ pentru a fi fericiţi şi pentru a dărui şi a primi iubire’’.

                Nu există moarte:’’ corpurile noastre fizice pot înceta să mai funcţioneze, dar sufletele nu mor niciodată; continuă să trăiască în Lumea Invizibilă şi pot alege să se întoarcă într-un corp fizic( pentru a-şi rezolva karma)’’.

                Răul este ’’ lipsă a conştiinţei, confuzie, conflict, trădare, minciuni şi limitări’’.

                 Se face o comparaţie dintre bine şi rău:

Binele este:                                                        Răul este:

Cunoaştere                                                          Ignoranţă

Acţiune                                                               Stagnare

Ordine, curaj                                                       Dezordine, nesiguranţă

Speranţă şi credinţă                                             Disperare

Acceptare şi lucrare întru lumină                       Absenţa luminii

                 

                 Înţelepciunea este ’’cel mai important lucru pe care îl putem dobândi pe acest pământ’’, este ’’singura cale de a evolua către perfecţiunea şi armonia Lumii Invizibile’’. Suntem aici- pe Pământ- ca să evoluăm spiritual şi să creăm o lume aflată în echilibru.

Totuşi, subiectul principal rămâne karma, care este unul dintre cele mai vechi concepte din lume şi aparţine hinduismului. În sanscrită karma înseamnă ’’fapte’’ ori ’’acţiuni’’.

                Acest concept cuprinde principii precum:

1.      acţiunile mentale şi fizice foarte bune sau foarte rele determină efectele din viaţă şi reîncarmarea ta şi pot fi consecinţe ale vieţilor anterioare sau ale acţiunilor din cea curentă;

2.      sufletul călătoreşte de la un trup la altul

3.      karma este atunci când acţiunile vieţii anterioare sunt purtate în viaţa actuală sau când acţiunile acestei vieţi sunt purtate în cea următoare;

4.      reîncarnare: vine din latinescul ’’ carno’’- ai fin în carne şi ’’re’’- din nou, deci înseamnă ’’ a fi în carne din nou’’;

5.      karma nerezolvată respiră energie negativă, boală şi nefericire;

6.       karma spune: Ceea ce faci altora se va întoarce asupra ta;

7.      fiecare dintre noi răspundem pentru gândurile şi faptele noastre; suferinţa este rezultatul propriilor greşeli;

8.      dacă ne eliberăm de ură, dorinţă, deziluzie şi de toate emoţiile negative, ne eliberăm de legea cauzei şi a efectului( de karmă);

9.      Karma nu este soartă sau destin;

10.  Soarta reprezintă şirul de evenimente pe care le trăim şi nu le putem schimba, dar din care trebuie să învăţăm;

11.  Destinul este cel pe care îl putem schimba prin liberul arbitru, prin voinţa proprie;

12.  Karma reprezintă combinaşia dintre gândurile şi acţiunile care ne ajută să ne descurcăm cu soarta noastră şi să ne creăm propriul destin.

Importanţa rezolvării karmei:

- Să recunoşti că pacea ta mentală este rezultatul a tot ceea ce ai făcut înainte este cheia vieţii tale;

- Vindeci karma iertând acţiunile celorlalţi din viaţa ta;

- Reîncarnarea este o ocazie de a repara ceea ce ai grşit, o ocazie de a te întoarce şi de a o lua de la capăt, de a cere iertare şi de a schimba ceea ce ai făcut greşit( mai ales intenţia rea).

- Viaţa noastră este un proces de învăţare; toate răspunsurile sunt în noi; trebuie să învăţăm să ne ascultăm vocea interioară;

-     Lucrurile karmice trebuie să fie rezolvate, ele au început şi sfârşit, ele nu sunt veşnice;

- Unicul rost al existenţei noastre fizice este de a învîţa şi de a-i asigura sufletului evoluţie;

-    Eliberarea de karmă este singura cale de a tinge eternitatea;

- Spiritul care va trece prin prin durere şi suferinţă va atinge Nirvana; toate suferinţele sunt o invitaţie din partea lui Dumnezeu la evoluţie, la dezvoltarea conştienţei de sine;

În cadrul acestei cărţi regăsim LEGILE UNIVERSALE, care ne conduc la o viaţă spirituală adevărată( prin cunoaşterea unor lucruri, prin meditaţie, prin conştientizarea sinelui):

v  1. Legea Karmei: prin intenţiile tale, gândurile, emoţiile, cuvintele şi faptele tale creezi karma;

v  2. Legea Înţelepciunii- Înţelepciunea este a şti ce ce ai putea/poţi să schimbi şi ce nu: a folosi suferinţa ca pe o cale de a învăţa despre tine însuţi;

v  3. Legea Evoluţiei: singura cale de a dobândi înţelepciune este evoluţia spirituală; trebuie să ne ridicăm deasupra emoţiilor şi a ego-ului nostru( care crede doar în lumea materială, fizică) şi să evoluăm în direcţia sufletului:

v  4. Legea Energiei Vibraţionale: suntem cu toţii energie care este în continuă mişcare, iar spiritul, care trăieşte în noi ca energie, nu moare niciodată;

v  5. Legea Unităţii: avem o conştiinţă şi o conştienţă colective şi fiecare dintre noi ne influienţăm unul pe celălalt;

v  6. Legea Iubirii- suntem aici pentru a ne iubi unul pe altul; iubirea este răspunsul la orice întrebare: iubirea necondiţionată, cu care te vindeci pe tine şi îi vindeci pe cei din jur;

v  7. Legea Abundenţei: Universul a fost creat astfel încât fiecare să aibă tot ce are nevoie; lăcomia a creat un dezechilibru în lume: abundenţa se referă în principal la a avea bucurie şi fericire, a savura viaţa;

v  8.Legea Ordinii Divine: există o ordine divină în Univers; totul este plănuit şi sub control divin; ’’ Facă-se voia Ta Doamne, nu a mea’’- toată încrederea în voia divină;

v  9.Legea Recunoaşterii: trebuie să fim recunoscători pentru tot ce avem, pentru fiecare lucru minunat din viaţa noastră;

v  10. Legea Armoniei: Universul este menit să fie în perfectă armonie şi pace; a respecta armonia înnăscută a Universului înseamnă să trăieşti călăuzit de Legile Universale;

v  11. Legea Manifestării: felul în care gândim creează realitatea noatrsă; gândurile se transformă în fapte, iar faptele ne arată ceea ce suntem;

v  12. Legea Detaşării: nu ar trebui să ne ataşăm prea mult de nici un lucru material sau persoană fizică; a fi în perfectă legătură cu divinul înseamnă a rămâne în echilibru;

v  13. Legea Atitudinii: poţi controla reacţia sau atitudinea ta; nimic nu te poate răni mai tare decât propria-ţi atitudine negativă;

v  14. Legea Acceptării: acceptarea este armonie, iar să opui rezinteţă frică;

v  15. Legea Dualităţii: sunt două forţe care lucrează în Univers, yin şi yang, energia masculniă şi feminină şi avem nevoie de ambele pentru a trăi în armonie; esită bine şi rău, armonie şi haos;

v  16. Legea Trinităţii: suntem zămisliţi din trei elemente: trupul, mintea şi spiritul;trupul este controlat de ego, mintea de intelect şi spiritul de suflet; acestea trebui să lucreze în armonie;

v  17. Legea Atracţiei: ceea ce eşti, aceea vei atrage către tine, calea de a atrage iubirea este să fii iubire;

v  18. Legea divinităţii: fiecare dintre noi avem divinitatea înauntrul nostru; să reflectăm această divinitate;

v  19. Legea Ciclurilor: un ciclu de viaţă durează între 9-12 ani şi există 4 sau 5 cilcuri majore;

v  20. Legea Destinului: destinul este ceea ce îţi este menit să experimentezi aici;

v  21. Legea Dharmei: în hinduism şi budism ’’dharma’’ înseamnă ordinea fundamentală a tuturor lucrurilor; trebuie să trăim în acord cu Legile Universale.

           După cum observăm, am început cu Legile Universale şi am încheiat tot cu aceste legi, care ar trebui să fie baza tuturor faptelor noastre, un fel de ghid după care trebuie să ne construim principiile de viaţă, stilul de a trăi şi astfel de a ne regăsi un scop principal în viaţă.

            Eu sunt convinsă că aceste legi ne vor ajuta la înţelegerea lumii în care trăim, dar mai ales la construirea unui scop în viaţă, căci fără acest scop nu putem trăi, nu putem doar hoinări pe acest pământ, fără a avea anumite obiective stabilite.

            Să ne rugăm fierbinte Domnului să avem curajul de a ne trăi viaţa întru dragoste, prin dragoste, dăruind şi primind dragoste.

           Fie ca orice fiinţă umană să îşi găsească locul pe acest pământ, să se regăsească pe sine, să iubească şi să trăiască în armonie cu cei din jurul lui.