Fără graniţe - de Ken Wilber -Abordări orientale şi occidentale ale dezvoltării personale-

Pentru cine vrea să citească această carte în întregime, se poate citi accesând link-ul : http://www.scribd.com/doc/30256044/Ken-Wilber-Fara-Granite-Abordari-Orientale-Si-Occidentale-Ale-Dezvoltarii-Personale

 1.Cine sunt eu?

·         Voi prezenta la fiecare capitol ideile principale, pentru a înţelege câte puţin din ce a vrut să explice autorul în cadrul capitolului respective( menţionez că toate sunt citate).

·         ’’fericirea fiecăruia dintre noi şi a tuturor este, în definitiv, un lucru cert’’.

·         “Cine sunt eu?” înseamnă, de fapt “ Unde trasezi limita aceea?”(“sunt asta, nu ceea”).

·         Tot ce se află în interiorul învelişului de piele a corpului este într-un anume sens ’’eu’’(sine) şi tot ce există în afara lui este ’’non-eu’’(non-sine)- graniţa reprezentată de piele.

·        Consideri că eşti un trup sau că ai unul?

·         Individul se identifică cu o imagine de sine mentală mai mult sau mai puţin corectă şi cu procesele intelectuale şi emoţionale asociate acesteia. Din moment ce nu se va identifica cu întregul organism, nu va accepta decât o imagine a acestuia. Astfel, apare senzaţia că este un ’’eu’’ şi că trupul fizic îl însoţeşte doar.

·         Graniţa dintre sine şi non-sine poate fi foarte flexibilă.

2.Pe jumătate

·         Toate lucrurile pe care le considerăm serioase şi importante în viaţă nu sunt altceva decât un pol al unei perechi de termeni opuşi: bun şi rău, viaţă şi moarte, plăcere şi suferinţă, libertate şi contrângere.

·         Adam a trebuit să clasifice şi să categorizeze animalele şi plantele- a trebuit să traseze o linie de demarcaţie mentală între diversele grupuri de animale; a fost primul cartograf, ceal care a creat graniţele;

·         A dori ceva- a construi o graniţă între lucrurile plăcute şi cele dureroase şi a ne îndrepta spre cele dintâi;

·         A nutri o idee: a face o delimitare între conceptele pe care le considerăm adevărate şi cele care ne par false;

·         Liniile de demarcaţie sunt între interio şi exterior;

·         Pomul Cunoaşterii- copacul contrastelor, binele şi răul; când Adam a recunoscut deosebirea dintre ele, când a trasat acea graniţă fatală, întreaga sa lume s-a prăbuşit; când Adam a păcătuit, lumea contrariilor, la a cărei creaţie contribuie el însuţi, s-a întors împotriva lui; durere/ plăcere, viaţă/moarte, muncă/joacă- un val uriaş de contrarii conflictuale s-a prăvălit asupra omenirii;

·         Graniţele sunt pure iluzii, pretind că separă ceea ce nu este în realitate separabil;

·        Fiind copii, vom intra atunci în Împărăţie? Iisus le-a zis: Când veţi face din două una şi când veţi face înăuntru ca şi-afară şi afară ca-năuntru ş ice-I sus ca tot ce-I jos, şi când bărbat şi femeie va fi un singur trup, atunci veţi intra în Împărăţie;

3.Teritoriul fără graniţe

·         În Univers nu există graniţe- supremul secret metafizic;

·         Graniţele sunt iluzii, rezultate ale modului în care structurăm realitatea;

·         Realitatea nu mai poate fi percepută ca un complex de elemente distincte, separate de graniţe; realitatea- Universul- formează ea insăşi unicul “lucru” cu adevărat indivizibil, cu părţi interdependente;

4.Conştiinţa fără graniţe

·         Conştiinţa unitară- simpla conştientizare a teritoriului real fără graniţe;

·         Realitatea se află dincolo de nume şi de forme, cuvinte şi gânduri, delimitări şi graniţe;

·         Graniţa dintre sine şi non-sine este fundamentală, primară, cea la care renunţăm cel mai greu; este acea linie de separare dintre “eu aici” şi ”obiectele dincolo”; este distincţia dintre subiectul cunoscător şi obiectul cunoscut; această graniţă este spaţiul dintre organismul meu şi mediu;

·         Nu-l poţi auzi pe cel ce aude- nu-l poţi auzi pentru că nu există; ceea ce am fost învăţaţi să numim “ascultător” sau “auzitor” nu este altceva decât experienţa de a auzi în sine; nu poţi auzi auzul;

·         Dacă mă uit la un copac, nu există o experienţă numită “copac” şi o alta “văzând copacul”, ci doar unica experienţă a vederii copacului; nu văd această vedere, aşa cum nu miros mirosul, nu gust gustul;

De ce eşti nefericit?

Fiindcă 99,9%

Din tot ceea ce gândeşti

Şi din tot ceeea ce faci

E pentru tine însuţi

Şi TU NU EXIŞTI.( aici se referă la faptul că noi existăm doar ca suflete eterne, iar trupul ne este dat doar ca să ne manifestăm fizic pe acest pământ, deci să ne îngrijim de sufletele noastre, nu de trup,care este efemer).

5.Clipa fără graniţe

·         E nevoie să înţelegem sensul în care Scriptura vorbeşte despre timp şi veşnicie;

·         Eternitatea- e chiar în faţa ta!

·         Eternitatea- o conştientizare lipsită total de noţiunea timpului; clipa eternă este o clipă atemporală, fără înainte şi fără după, fără naştere şi fără moarte, fără trecut şi fără viitoe;

·         Prezentul este unicul lucru care nu are sfârşit; este unica realitate;

·         Nu există trecut şi viitor;

·         Conştiinţa unitară- sinele persoanei, unicul sine real; ego-ul- o limitare şi contrângere nefirească a conştiinţei unitare;

·         Graniţa primară: disocierea între văzător şi văzut, între cunoscător şi cunoscut, între subiect şi obiect;

·         Dumnezeu este sinele real al întregii existenţe;

·         În clipa în care un individ ăşi percepe ’’sinele’’ separat de mediu, atunci apare teama conştientă de moarte;

·         Naşterea- acea stare care nu are trecut; moartea- acea stare care nu are viitor;

·         Omul refuză să se simtă el însuşi în mod global, îşi reneagă trupul şi îl transformă într-o posesiune; nu vrea să trăiască împreună cu trupul său pentru că acesta este distructibil;

7.Nivelul supraeului- Începutul descoperirii

·         O persoană care începe să simtă/să înţeleagă suferinţa vieţii începe totodată să se treazească la o realitate mai profundă;

·         Suferinţa marchează naşterea impulsului creativ;

·         Încătuşarea în supraeu: atunci când omul încearcă să nege faţă de sine existenţa unor tendinţe precum mânia, agresivitatea, pulsiunile erotice, bucuria, ostilitatea, curajul, ...;

·         Se neagă faptul că acestea aparţin persoanei respective; omul începe să creadă că acele tendinţe sunt exterioare, “non-sine”; acele tendinţe sunt înstrăinate, iar individual se identifică doar cu ceea ce a rămas, o imagine de sine îngustată, sărăcită şi incorectă- supraeul.

8. Nivelul Centaurului

·         Idea de a ne reînsuşi trupul;

·         Conştiinţa mea se limitează aproape exclusive la conştiinţa din cap, de parcă eu sunt mintea mea, care are un trup; corpul devine o posesiune, un obiect, o proiecţie;

·         A afla adevăratul sens al vieţii înseamnă totodată a accepta moartea ca parte a vieţii;

9. Sinele în transcendenţă

·         Ce anume din interiorul fiinţei umane poate exista dincolo de fiinţa umană?- răspunsul: Înconştientul colectiv

·         Descoperirea sinelui profund: individul nu se mai identifică exclusiv cu eul sau cu centaurul său şi , astfel, nu mjai este strivit de problemele şi dramele pur personale; ştie că sinele profund rămâne neafectat, liber, neatins;

·         Să rostim în minte frazele( fiind concentraţi pe semnificaţia fiecăruia în parte):

·         Am un trup, dar (eu)nu sunt acest trup. Îmi pot vedea şi simţi trupul, iar ceea ce poate fi văzut şi simţit nu este adevăratul Văzător;

·         Am dorinţe, dar nu sunt aceste dorinţe. Îmi pot cunoaşte dorinţele, iar ceea ce poate fi cunoscut, nu este adevăratul Cunoscător;

·         Am emoţii, dar nu sunt aceste emoţii. Îmi pot simţi emoţiile, iar ceea ce poate fi simţit nu este adevăratul Simţitor;

·         Am gânduri, dar(eu) nu sunt aceste gânduri. Îmi pot cunoaşte gândurile, iar ceea ce poate fi cunoscut nu este adevăratul Cunoscător.

·         După ce am repetat aceste fraze de mai multe ori, afirmăm hotărât, ferm: EU SUNT CEEA CE RĂMÂNE, UN CENTRU PUR AL CONŞTIINŢEI, UN MARTOR NECLINTIT AL TUTUROR ACESTOR GÂNDURI,EMOŢII, DORINŢE ŞI SENTIMENTE.

·         Dacă perseverezi în acest exerciţiu, s-ar putea, de exemplu, să simţi o profundă senzaţie interioară de libertate, de detaşare, de stabilitate;

·         Individul perfect îşi foloseşte mintea ca pe o oglindă; nu reţine nimic, nu refuză nimic; primeşte, dar nu păstrează;( omul trebuie să păstreze ce este mai bun pentru el, pentru dezvoltarea sa spirituală şi nimic altceva).

·         Nimeni nu se apropie atât de mult de Dumnezeu ca acela care a murit pe deplin;

10. Starea Conştiinţei Supreme

·         Dumnezeu este cel ce priveşte prin ochii tăi, care ascultă cu urechile tale şi vorbeşte cu gura ta;

·         În profunzimile sufletului tău se află sufletul omenirii însuşi- un suflet divin, transcendent, ce oferă trecerea de la robie la libertate, de la iluzie la trezire, de la timp la eternitate, de la moarte la nemurire;

·         Îl vei cunoaşte pe Dumnezeu fără imagine şi fără mijloace(fără cale)- Creştinul Eckhart;

·         Pierderea conştiinţei unitare: care ne împinge într-o lume a graniţelor şi a limitelor, a spaţiului, a timpului, a suferinţei şi a mortalităţii;

·         Prezentul etern ne apare ca fiind limitat, îngrădit, pentru că este mărginit de experienţele trecute şi de momentele viitoare spre care încercăm să fugim;